Doar pe jumătate,
de Patricia Brojbeanu
V-ati intrebat vreodata de ce facem lucrurile pe jumatate?De ce incepem o fraza,dar poate ca nu o mai terminam?De ce atunci cand mergi pe drumul cel bun te gandesti ca demult n-ai mai avut o"ieseala" ,asa ca profiti din plin?
De ce ne trebuie noua ura si rautate?De ce ne trebuie invidie?De ce trebuie sa ne vedem de capra vecinului?De ce trebuie sa tragem cu urechea si sa tinem pumnii stransi sperand ca vecinu sa aiba un necaz!?De ce suntem atat de ,atat de..muritori.
Sincer!ne petrecem viata contabilizand greselile,necazurile.lacrimile,zambetele,emotiile,castigurile,pierderile celorlalti!De ce nu ne vedem de capra nostra?De ce ?E mai importanta a vecinului,sau e mai cu mot,sau poate ca e mov si a noastra nu!
De ce trebuie sa ne dam seama ca gresim tocmai cand e mult prea tarziu?Ce rost mai are atunci?CRedeti ca spunand fraze gen:"imi pare rau,jur ca nu mai fac" sau te rog iarta-ma,n-am gandit"o sa poti repara rana din suflet?Macar de am putea face o anestezie inainte sa provocam raul,ca sa nu mai doara asa de tare!
De ce trebuie sa ajungem la batranete si sa ne intrebam:Ce-am facut Doamne cu viata mea?De ce trebuie sa se ajunga mereu la acesta intrebare?De ce ?
De ce nu cautam o schimbare?De ce spunem:maine ma schimb,iar acest maine devine echivalentul a trei zile,devine echivalentul unui an,devine echivalentul a 5,6,1569 de ani,devine echivaluntul lui "niciodata".
Acum spune "imi pare rau".,pantru ca maine,maine e mult prea tarziu.De fapt,atunci cand o comiti si "acum " devine "prea tarziu".
De ce ne trebuie noua ura si rautate?De ce ne trebuie invidie?De ce trebuie sa ne vedem de capra vecinului?De ce trebuie sa tragem cu urechea si sa tinem pumnii stransi sperand ca vecinu sa aiba un necaz!?De ce suntem atat de ,atat de..muritori.
Sincer!ne petrecem viata contabilizand greselile,necazurile.lacrimile,zambetele,emotiile,castigurile,pierderile celorlalti!De ce nu ne vedem de capra nostra?De ce ?E mai importanta a vecinului,sau e mai cu mot,sau poate ca e mov si a noastra nu!
De ce trebuie sa ne dam seama ca gresim tocmai cand e mult prea tarziu?Ce rost mai are atunci?CRedeti ca spunand fraze gen:"imi pare rau,jur ca nu mai fac" sau te rog iarta-ma,n-am gandit"o sa poti repara rana din suflet?Macar de am putea face o anestezie inainte sa provocam raul,ca sa nu mai doara asa de tare!
De ce trebuie sa ajungem la batranete si sa ne intrebam:Ce-am facut Doamne cu viata mea?De ce trebuie sa se ajunga mereu la acesta intrebare?De ce ?
De ce nu cautam o schimbare?De ce spunem:maine ma schimb,iar acest maine devine echivalentul a trei zile,devine echivalentul unui an,devine echivalentul a 5,6,1569 de ani,devine echivaluntul lui "niciodata".
Acum spune "imi pare rau".,pantru ca maine,maine e mult prea tarziu.De fapt,atunci cand o comiti si "acum " devine "prea tarziu".
Eseuri de Cristina Ilie
6. Despre cei care îşi văd de capra vecinului şi nu au altă treabă, aş putea spune că sunt nişte nefericiţi. Nefericiţi, pentru că niciodată nu au avut linişte, până nu au văzut ce le face vecinul. Iar despre acest gen de oameni, aş putea vorbi până mâine. Cei care gândesc astfel sunt oameni egoişti şi invidioşi. Ei nici nu au privirea îndreptată spre sine ci spre ceilalţi. Pentru un astfel de om, iarba din curtea vecinului este întotdeauna mai verde, geamurile casei sunt mult mai curate, grădina mult mai aranjată. Nu mai spun de capră, care-i mult mai valoroasă! Am văzut cu ochii mei, la ţară cum o vecină căreia îi muriseră găinile a aruncat una moartă în ograda vecinei ca să le îmbolnăvească şi pe ale acesteia. Şi,deşi se spune că expresia: “Dacă moare capra mea, să moară şi a vecinului”
E o inventie romaneasca, eu zic ca e general umana.
7. De ce nu poate fiecare să îşi vadă de treaba lui şi să nu-l mai bârfească pe cel de lângă el? Ştiu că principala ocupaţie a locuitorilor acestei ţări este să bârfească, dar cred că sunt alte lucruri mai importante de făcut înaintea vorbelor aruncate fără rost. De ce dorim oare tot timpul şi răul celorlalţi? Este un instinct nativ şi nu putem scăpa de el? Cred că mai degrabă este încăpăţânarea de a ne găsi o preocupare. De multe ori capra vecinului este mai “arătoasă” decât a noastră şi aşa ceva nu este posibil, cel puţin nu la noi. Mai bine să piară cu totul şi toţi vor fi mulţumiţi. Mai puţin proprietarul, dar ce ne interesează pe noi… Totuşi, va veni un moment când vor realiza că tot ce au făcut a fost să critice, să mintă şi să bârfească. Şi dacă la asta se rezumă întreaga lor viaţă, înseamna ca n-au făcut nimic. Când o să înţelegem şi noi că primordial este să ne vedem pe noi, şi nu pe celălalt? Este chiar aşa de greu să renunţăm la animalele din curtea vecinului?
6. Despre cei care îşi văd de capra vecinului şi nu au altă treabă, aş putea spune că sunt nişte nefericiţi. Nefericiţi, pentru că niciodată nu au avut linişte, până nu au văzut ce le face vecinul. Iar despre acest gen de oameni, aş putea vorbi până mâine. Cei care gândesc astfel sunt oameni egoişti şi invidioşi. Ei nici nu au privirea îndreptată spre sine ci spre ceilalţi. Pentru un astfel de om, iarba din curtea vecinului este întotdeauna mai verde, geamurile casei sunt mult mai curate, grădina mult mai aranjată. Nu mai spun de capră, care-i mult mai valoroasă! Am văzut cu ochii mei, la ţară cum o vecină căreia îi muriseră găinile a aruncat una moartă în ograda vecinei ca să le îmbolnăvească şi pe ale acesteia. Şi,deşi se spune că expresia: “Dacă moare capra mea, să moară şi a vecinului”
E o inventie romaneasca, eu zic ca e general umana.
7. De ce nu poate fiecare să îşi vadă de treaba lui şi să nu-l mai bârfească pe cel de lângă el? Ştiu că principala ocupaţie a locuitorilor acestei ţări este să bârfească, dar cred că sunt alte lucruri mai importante de făcut înaintea vorbelor aruncate fără rost. De ce dorim oare tot timpul şi răul celorlalţi? Este un instinct nativ şi nu putem scăpa de el? Cred că mai degrabă este încăpăţânarea de a ne găsi o preocupare. De multe ori capra vecinului este mai “arătoasă” decât a noastră şi aşa ceva nu este posibil, cel puţin nu la noi. Mai bine să piară cu totul şi toţi vor fi mulţumiţi. Mai puţin proprietarul, dar ce ne interesează pe noi… Totuşi, va veni un moment când vor realiza că tot ce au făcut a fost să critice, să mintă şi să bârfească. Şi dacă la asta se rezumă întreaga lor viaţă, înseamna ca n-au făcut nimic. Când o să înţelegem şi noi că primordial este să ne vedem pe noi, şi nu pe celălalt? Este chiar aşa de greu să renunţăm la animalele din curtea vecinului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu