ESEURI DESPRE " CAPRA VECINULUI ", de Cristina Ilie

1. Ei bine dragii mei, nu puteam să mă abţin si să nu vă povestesc despre capra vecinui. (toată ziua am urmărit-o)… Face bine. E sanatoasă-parcă prea sanătoasă, mănâncă bine şi merge după principiul: “Mănânc, beau, mă simt bine, oricum voi muri.”
Noi, românii, gândim cam aşa: “Bârfesc, judec, urmăresc capra vecinului, oricum nu-mi văd de viaţa mea şi voi muri de grija altuia.”
Dar ca să nu vă plictisesc foarte rău, vă mai spun atât: oricât aţi nega voi, şi tu, şi eu, şi ei, toţi ne vedem de capra vecinului.


2. Ce s-a mai întâmplat pe la alţii? De fapt, pe la ei nu s-a întâmplat mai nimic... pentru că întotdeauna fiecare "îşi vede" de… “capra vecinului”.
De ce? Prea simplu... nimeni nu are altceva mai bun de făcut, decât să stea pe băncuţa bârfelor din faţa curţii nu ştiu cui, să privească restul şi să comenteze conţinutul. Nu e nimic anormal, toţi fiind deja obişnuiţi cu acest gen de discuţii, cu aceste "probleme" legate de… “capra vecinului”. Ce-a mai făcut Mitică… oare cu cine a mai vorbit Vasilica şi multe alte întrebări interesante pe care numai oamenii culţi din sate precum "Bârfuliţa" sau “Taifasuri" şi le pun în cadrul emisiunilor audio gen “radioşanţul”.
Ei bine, nu mă mai miră nimic, mai ales dacă e vorba de lumea de la sat, fiecare în parte văzându-şi de... „capra vecinului!”

3. Câte se mai întâmplă şi pe lumea asta… Vorba proverbului: “Mare e gradina ta, Doamne; poarta deschisă şi proştii sar gardul.”
Am auzit că într-o comună un domn are de tencuit spatele casei şi de placat cu polistieren. Problema este că vecinul din spate nu vrea să-l lase sa intre în curtea lui iar altă cale de acces nu există. În cazul acesta, omul este disperat şi nici măcar pe cale amiabilă nu ajung la o înţelegere.
Şi da, capra vecinului rămâne în continuare un subiect controversat în vieţile românilor.

4. Vă spuneam şi săptămâna trecută că pe mine deja nu mă mai miră nimic din tot ceea ce ţine de oamenii care-şi văd de capra vecinului şi întotdeauna găsesc câte un proverb care să li se potrivească lor. În cazul de faţă, eu zic că proverbul“Când stăpânul nu-i acasă, şoarecii joacă pe masă”, merge de minune în situaţia următoare: o doamnă dintr-o comună a plecat la cumpărături, dar între timp poştasul a ajuns cu o scrisoare pe care o aştepta de mult timp.
Când s-a întors, scrisoarea nu era, pentru că scumpa ei vecină, ca de fiecare dată când ea nu e acasă, face pe şoricica şi îi “roade”-citeşte scrisorile.
Oare cât timp voi mai avea ce să scriu despre oamenii care-şi văd de capra vecinului?



5. Auziţi şi dumneavoastră problemă: “Vecinul meu şi-a depozitat gunoiul de la animale în faţa geamului meu la o distanţa mai mică de 7m întradevăr pe terenul lui dar mirosul este insuportabil câteodată. De asemenea, el depozitează tot felul de lucruri în acea grădină, spre exemplu porumbul şi diverse furaje pentru animale, deterioarând aspectul casei, declară un domn foarte deranjat de capra vecinului, că se poartă, nu?

6. Capra vecinului… Ce v-am pregătit pentru astăzi? Nu-i greu. Desigur, un caz din vieţile românilor. Mai nou, se spune că nici măcar găinile nu au voie să vadă ce face vecinul, ba mai mult, o doamnă este nespus de deranjată de vecina, care-şi lasă găinile să o spioneze. Sună ciudat? Chiar deloc… Să vă explic… Găinile unei doamne au scăpat într-o zi la vecina, iar aceasta crede că au fost trimise să o urmărească. Ce treabă să aibă nişte găini cu asta? Şi nici măcar nu e vorba de vreo capră… Dar na, toţi avem câte un fix, nu? Cum să închei? Nici asta nu e greu… E clar că orice pădure, are şi uscături.